duminică, 4 octombrie 2009

Constructii neobisnuite-Lalibela

Lalibela un oras cu o populatie de 9000 de locuitori din Etiopia.Daca te mai gandesti ca de curand a fost introdus curentul electric in oras,fara masini si fara asfalt…..te face sa “spui ce-i frate acolo?”
Oraselul este consemnat in istorie inca din antichitate.Pana in anul 1050 oraselul era cunoscut sub numele de Roha.Dupa venirea regelui Lalibela la conducere, numele oraselului este inlocuit cu cel de Lalibela.
In acest mic orasel etiopian se afla 11 biserici sapate sau mai bine zis escavate. in piatra si nu orice fel de piatra….granit….slujind peste 1000 de preoti.
Modul cum au fost facute surprinde si in zilele noastre.
Se alegea mai intai locul unde trebuia facuta.Se sapa un sant in jurul blocului de piatra ce urma sa devina biserica.
Lucrate doar cu dalta si ciocanul,minutiozitatea cu care au fost facute il face sa paleasca de invidie pe orice mare sculptor al zilelor noastre.
Legendele spun ca mesterii erau ajutati noaptea de ingerii care coborau din ceruri.
Cea mai incapatoare biserica are o inaltime de 12.50 metri!!!
Acoperisurile bisericutelor din piatra se afla la nivelul solului, pe acestea ajungandu-se cu ajutorul unor mici podete de lemn. Bisericile sunt legate intre ele prin tunele si galerii sapate tot in piatra bruta a granitului.
Bisericutele sapate in piatra bruta sunt, pe cat de simple, pe atat de frumoase. Dintre elementele de arhitectura, ies in evidenta ferestrele micute si firave sapate in peretii laterali, avand forme si dimensiuni diferite.
Fiecare biserica are calugarul ei iar in aceste biserici se intra descult, drumurile intre biserici fiind inguste si abrupte facand de multe ori ca pelerinajul sa fie obositor.
Una din biserici pastreaza o coloana pe care este chipul regelui Lalibela iar la baza acestuia cu litere de aur este scris modul in care bisericile au fost construite.
Cand au ajuns exploratorii portughezi prima data prin anii 1530 unul dintre acestia scria ca daca scrie adevarul despre frumusetea acestor locuri:”nu ma va crede nimeni”
In aceste biserici se slujeste neintrerupt din momentul terminarii acestora iar despre regele Lalibela se spune ca ar fi renuntat la tron pentru a se ruga mancand numai radacini si legume.
Se spune ca spiritul lui Lalibela pazeste si astazi acest mic orasel iar Biserica Crestina Etiopiana il consider a pe Lalibela unul dintre cei mai mari sfinti ai lor.