duminică, 4 octombrie 2009

Constructii neobisnuite-Lalibela

Lalibela un oras cu o populatie de 9000 de locuitori din Etiopia.Daca te mai gandesti ca de curand a fost introdus curentul electric in oras,fara masini si fara asfalt…..te face sa “spui ce-i frate acolo?”
Oraselul este consemnat in istorie inca din antichitate.Pana in anul 1050 oraselul era cunoscut sub numele de Roha.Dupa venirea regelui Lalibela la conducere, numele oraselului este inlocuit cu cel de Lalibela.
In acest mic orasel etiopian se afla 11 biserici sapate sau mai bine zis escavate. in piatra si nu orice fel de piatra….granit….slujind peste 1000 de preoti.
Modul cum au fost facute surprinde si in zilele noastre.
Se alegea mai intai locul unde trebuia facuta.Se sapa un sant in jurul blocului de piatra ce urma sa devina biserica.
Lucrate doar cu dalta si ciocanul,minutiozitatea cu care au fost facute il face sa paleasca de invidie pe orice mare sculptor al zilelor noastre.
Legendele spun ca mesterii erau ajutati noaptea de ingerii care coborau din ceruri.
Cea mai incapatoare biserica are o inaltime de 12.50 metri!!!
Acoperisurile bisericutelor din piatra se afla la nivelul solului, pe acestea ajungandu-se cu ajutorul unor mici podete de lemn. Bisericile sunt legate intre ele prin tunele si galerii sapate tot in piatra bruta a granitului.
Bisericutele sapate in piatra bruta sunt, pe cat de simple, pe atat de frumoase. Dintre elementele de arhitectura, ies in evidenta ferestrele micute si firave sapate in peretii laterali, avand forme si dimensiuni diferite.
Fiecare biserica are calugarul ei iar in aceste biserici se intra descult, drumurile intre biserici fiind inguste si abrupte facand de multe ori ca pelerinajul sa fie obositor.
Una din biserici pastreaza o coloana pe care este chipul regelui Lalibela iar la baza acestuia cu litere de aur este scris modul in care bisericile au fost construite.
Cand au ajuns exploratorii portughezi prima data prin anii 1530 unul dintre acestia scria ca daca scrie adevarul despre frumusetea acestor locuri:”nu ma va crede nimeni”
In aceste biserici se slujeste neintrerupt din momentul terminarii acestora iar despre regele Lalibela se spune ca ar fi renuntat la tron pentru a se ruga mancand numai radacini si legume.
Se spune ca spiritul lui Lalibela pazeste si astazi acest mic orasel iar Biserica Crestina Etiopiana il consider a pe Lalibela unul dintre cei mai mari sfinti ai lor.




sâmbătă, 1 august 2009

Cele 7 minuni ale lumii moderne-Machu Picchu

Machu Picchu se afla in valea Urubamba din Peru, la aproximativ 70 de kilometri de Cusco, si a reintrat in atentia intregii lumi dupa 1911, cand a fost redescoperit de un grup de arheologi americani, dupa ce, secole de-a randul, a fost dat uitarii.În secolul al XII-lea, enigmatica populatie ce-si spunea Inca (Fii Soarelui) cucerea un vast teritoriu în nordul si vestul Americii de Sud, venind de undeva din zona meridionala a continentului - nu se stie nici acum cu precizie de unde.Desi nu erau la fel de razboinici si necrutatori ca aztecii, incasii au cucerit nu mai putin de 500 de civilizatii amerindiene. Nu s-au impus prin cultura (nu cunosteau nici o scriere) caci acestia transmiteau mesaje printr-un sistem de noduri si lungimi ale sforilor ( ce nu este inca cunoscut ), ci printr-o temeinica, chiar spartana organizare social-legislativa. Dar, mai presus de toate, aveau "obsesia" constructiilor de drumuri pavate si de cetati-fortarete (inclusiv în jungla) menite sa reziste vesnic în fata oricarui inamic.Capitala incasilor, Cuzco, era - arhitectural - comparabila cu Roma cezarilor. Dar la numai 130 de kilometri de Cuzco, printre crestele andine, se afla cetatea Machu Picchu.Gasita abia în 1911, aceasta citadela a fost conceputa ca un labirint citadin inexpugnabil. La peste 4000 de metri, lemnul era o raritate si totul a fost durat în piatra: terase, fotificatii, palate regale, locuinte simple, bazine de acumulare a apei de ploaie, caramizi, piete si un sofisticat sistem de parcele agricole pentru cultura principala, porumbul. Totul se încadreaza într-un plan urbanistic aparent "întortocheat", menit sa deruteze eventualii invadatori. Este un unicat arhitectural impresionant si abia fotografiile facute din avion i-au pus în evidenta toate însusirile. Multe dintre caramizile cântarind 50 de tone sau chiar mai mult sunt atât de precis sculptate si unite cu atâta exactitate, încât îmbinarile fara mortar nu permit nici macar unei lame de cutit sa intre printre ele.Micul oras poate gazdui între 500 si 1.000 de persoane, cifra modesta daca o comparam cu cei 200.000 de locuitori pe care îi numara, fara îndoiala, pe atunci Cuzco, capitala. Retelele de drumuri facute de cei care nu au cunoscut roata! 16.000 de km de drumuri pavate (a doua, ca lungime, dupa reteaua romana de 90 de mii de km), inclusiv poduri suspendate în zonele mlastinoase si nisipoase! De ce acest efort de taiere de "autostrazi" în coastele anzilor, daca incasii nu au avut vehicule, necunoscând roata? Nu lipseau borne indicatoare din 7 in 7 km si locuri de odihna din 20 în 20 de km. Ideea utilizarii drept piste de aterizare-decolare a fost avansata de foarte multi cercetatori, dar nu exista dovezi credibile... nu înca...Nici un drum special amenajat nu ducea catre Machu Picchu. Machu Picchu numara cam 200 de cladiri, cel mai adesea în forma de patrulater, care nu au, în general, decât un singur etaj si nici o despartitura interioara. Constructiile cele mai marcante sunt Torreon,sau observatorul astronomic în forma de semicerc, folosit pentru determinarea datelor importante ale calendarului si Intihuatana, sau cadranul solar. Aceasta enclava (probabil a preotilor, putând adaposti doar 500 de persoane) exista parca în afara timpului si spatiului, ascunzând mistere înca de nepatruns.Inaltat pe la 1450 de suveranul incas Pachacuti, Machu Picchu a fost în chip brutal abandonat de locuitorii sai în 1572 apoi uitat. Pachacuti mare cuceritor, a întemeiat Imperiul incas pe la 1440. Acesta a atins apogeul spre 1490.S-a întins, la vremea respectiva,din Columbia la Nord, pâna în centrul statului actual Chile la Sud si cuprindea Ecuador,Peru,Boliviasi Nord-Vestul Argentinei.Capitala era Cuzco, în Sudul Peru-ului. În1532, spaniolii, sub conducerea conchistadorului Francisco Pizzaroau pus stapanire peste acest imperiu care a durat mai putin de 100 de ani. L-au trimis la moarte pe incasul Atahualpa si si-au însusit fabuloasele lui comori. În 1536 fratele vitrega al acestuia, Manco Capac, a preluat comanda rascoalei împotriva invadatorilor. Dupa un zadarnic asediu al orasului Cuzco el s-a retras în muntii si padurile de nepatruns ale regiunii Vilcambamba, capitala ultimului focar de rezistenta. ’’Imperiul Vilcambamba’’ si-a gast sfârsitul prin invazia armatei spaniole, în 1572 si executarea ultimului suveran, Tupac Amaru .Machu Picchu, care facea parte din ’’Imperiul Vilcambamba’’, a fost cucerit, iar locuitorii sai l-au abandonat la aceeasi data, in mod misterios. Pentru a construi orasul, supusii împaratului Pachacuti s-au aprovizionat cu piatra din muntii de granit de la Machu Picchu. Lucratorii au desprins blocurile cu ajutorul unor pene de lemn umezite, asezate la intervale regulate dupa contururile blocului. Prin dilatare, lemnul facea ca stânca sa se crape. Pietrele au ajuns apoi pe santier pe sanii urcate de-a lungul unor drumuri de pamânt batatorit, unde au fost trase pe trunchiuri de lemn cu coaja curatata, cu ajutorul frânghiilor. Pe santier, cioplitorii în pitra au preluat stafeta si le-au modelat cu unelte din bronz, dalti si percutoare de piatra dura.Extrem de rigurosi, acestia au ajustat perfect blocurile, dând astfel o mare soliditate zidurilor care au rezistat cutremurelor de pamânt. Au obtinut slefuirea finala frecând blocul cu nisip. Aceasta finisare a fost rezervata celor mai importante edificii din Machu Picchu, cum ar fi templele sau observatorul astronomic. Pentru a aseza materialele la locul potrivit, zidarii au folosit platforme de pamânt pe care le-au înaltat în acelasi timp cu zidul în constructie. Edificiile modeste au fost facute din pietre grosolan cioplite, îmbinate într-un mod mai putin regulat si legate între ele printr-un mortar gros facut din argila.Ei ridica ziduri de sustinere si amenajeaza multiple terase in cele doua sectoare,agricol si urban,pe care le are orasul.Mai multe incinte cu ziduri inalte apara orasul. In zona agricola,muncitorii instaleaza in plus canalizari pentru irigatie si transporta pe terase cantitati enorme de pamant necesare culturilor.In climatul tropical,muntele,transformat in gradina,raspunde nevoilor alimentare ale populatiei. In zilele noastre acest oras face parte din cele 7 minuni ale lumii moderne.

scris de bejeus


Cele 14 finaliste necastigatoare-Angkor Wat

Timp de aproape sapte secole (aproximativ 800-1500), Angkorul a fost capitala Imperiului khmer, care a condus toata partea aceasta de lume numita Asia de Sud-Est. Dupa care o întreaga civilizatie a disparut inexplicabil. S-au lansat numeroase teorii, dintre care cea mai credibila este aceea ca au fugit din calea invaziei thailandeze care era iminenta.La nord-vest, Angkor - locul în care regii khmeri si-au stabilit capitalele începând cu veacul al IX-lea - este vatra unei civilizatii puternice, bine organizate. O demonstreaza arhitectura templelor, sculptura, basoreliefurile, dar si un sistem de irigatie foarte elaborat. Angkor Wat, cladit în provincia Siem Reap, este cel mai mare templu din lume.A fost redescoperit, dupa ce foarte multi ani jungla îl ascunsese, sechestrându-l în uitare. În întregul sau, complexul, cuprinzând si padurea din împrejurimi, înconjurata de un sant de apa, masoara 400 de kilometri patrati. Perioada de glorie a Angkorului s-a întins pe mai bine de sase sute de ani, între secolele al IX-lea si al XV-lea. În acele vremuri, Imperiul khmer devenise unul dintre cele mai puternice regate asiatice ale sud-estului.În 1586, calugarul Antonio da Magdalena, unul dintre primii vizitatori, a marturisit ca o asemenea constructie este imposibil de descris în cuvinte. Nu seamana cu nici o alta în lume.Mai târziu, în 1860, francezul Henri Mouhot a poposit în Angkor si a atras atentia lumii occidentale asupra acestui oras disparut. În scurt timp, expeditionarii au dus unele dintre sculpturi la Paris, unde au fost expuse la muzeul Guimet. Mouhot, ca si alti occidentali, nu credea ca un asemenea templu ar fi putut fi construit de catre khmeri si l-a considerat contemporan cu Roma. Vedi Angkor e poi muori!", ar putea parafraza iubitorii filmului "Lara Croft: Tomb Raider" titlul unei alte pelicule celebre. Si asta nu neaparat, pentru ca Angelina Jolie a filmat scene memorabile în templul cambodgian, ci pentru ca, într-adevar, Angkor este una dintre bijuteriile lumii. Aflat în apropiere de orasul Siam Reap si la aproximativ 350 kilometri de capitala Cambodgiei, Phnom Penh, "Orasul pierdut" de la Angkor a fost descoperit în jungla.Dedicat zeului hindus Vishnu, templul de la Angkor Wat este opera imperiului khmer, aflat în secolul al X-lea în perioada sa de maxima prosperitate.În anul 1000, Suryavarman ajunge pe tronul Cambodgiei si pune bazele orasului Angkor. În 1051, Udayadiavarman II îi succede la tron si continua construirea orasului Angkor, care devenea astfel un centru religios dotat cu un vast sistem de irigatii. Extinderea a continuat vreme de 200 de ani. Templele se întind pe o suprafata de 40 de mile în jurul localitatii Siam Reap. Angkor Wat este o încununare a arhitecturii khmere.Cu o structura piramidala, ocupa o suprafata de 1.500x1.300 m si este înconjurat de un sant cu apa, lat de 180 m. Aleea care duce catre poarta de intrare este marginita de serpi uriasi stilizati, simboluri ale fertilitatii. Templul este alcatuit dintr-un complex dominat de terase si câteva cladiri mici, grupate în serii de câte trei, dincolo de care se înalta cinci turnuri. Zidurile sunt decorate cu sculpturi si reliefuri reprezentând personaje din mitologia hindusa. Puse cap la cap, basoreliefurile - adevarate cronici sculptate - se întind pe o distanta de câtiva kilometri.În secolul al XV-lea, Angkor a fost abandonat, iar capitala s-a mutat din nou catre regiunile din est, unde se afla si astazi Phnom Penh. La cativa kilometri de Angkor, se afla orasul Siem Reap, un oras mic, dar cochet, care s-a dezvoltat mult in ultimii ani, datorita turismului. Aici turistii isi stabilesc "cartierul general", caci Angkorul nu se poate vizita in cateva ore, cel mai adesea fiind nevoie de doua-trei zile.Astazi, ruinele orasului sunt vizitate in fiecare an de peste un milion de turisti, vrajiti de povestile si atmosfera locului, de arhitectura ruinelor, de frumusetea basoreliefurilor si de exotismul junglei care inconjoara Angkorul. Angkor Wat, templul construit la inceputul secolului XII, este astazi folosit de budisti si, desi a fost recent restaurant, nu poti sa nu te intrebi cum de mai este inca in picioare dupa atatea sute de ani. Templul a fost construit pentru a reprezenta Muntele Meru, casa zeilor in mitologia hindusa. Cele cinci turnuri in forma de ananas care alcatuiesc templul propriu-zis sunt inconjurate de un sant cu apa lat de aproape 200 de metri, un zid dreptunghiular cu laturile de 1300, respectiv 1500 metri, inalt de 4,5 metri si inca trei ziduri de dimensiuni mai mici. Peretele exterior inconjura nu numai templul, ci si palatul regal, din care astazi nu a mai ramas nimic. Toate zidurile interioare sunt decorate cu basoreliefuri ce infatiseaza scene de legenda, de razboi sau din viata de zi cu zi. Cea mai mare constructie religioasa de pe Terra. Asa a fost catalogat templul de la Angkor, cu o suprafata de 1,5 kilometri patrati, ascuns de jungla cambodgiana timp de mai multe secole si inclus, din 1992, în patrimo-niul UNESCO. Angkor Wat a fost selectat la finala.......cele 7 minuni ale lumii moderne.

scris de bejeus

Cele 14 finaliste necastigatoare-Piata Rosie


Numele de „Piata Rosie” provine de la cuvântul rusesc ??????? (krasnaya), care înseamna deopotriva "rosu" si "frumos", ultimul înteles (un arhaism) fiind folosit pentru a desemna Catedrala Sf.Vasile de lânga, fiind apoi transferat numelui pietei.Alte câteva orase din Rusia au piata centrala numita tot Piata Rosie. Piata Rosie are 330 metri lungime si 70 metri latime.Kremlinul din Moscova in traducere –citadela ruseasca,este un complex fortificat care include palatele Kremlinului si catedralele Kremlinului care domina Piata Rosie din Moscova.Complexul serveste ca resedinta oficiala si ca principal loc de munca al Presedintelui Federatiei Ruse.Locatia a fost populata Înca din al 2lea mileniu Înante de Hristos, si este originara dintr-o structura fortificata Vyatich pe Dealul Borrovitsky unde râul Neglinnaya se revarsa in râul Moscova. Slavi au acupat partea de S-V a dealului in secolul al 11-lea , fapt dovedit de urmele ce dateaza din 1090 descoperite de arheologi sovieti pe acele locuri. Pâna in secolul al XIV lea , locatia era denumita grad al Moscovei.Grad - ul a fost extins semnificativ de Printul Dolgoruby în 1156, distrus de mongoli in 1237 si refacut din temelii in 1339. Triunghiul neregulat al zidurilor Kremlinului cuprind o suprafata de 27,5 hectare, iar piata Catedralelor este inima Kremlinului. Ea este înconjurata de sase cladiri, din care trei catedrale. Catedrala Adormirii este cea mai veche, terminata în 1479 fiind cea mai mare catedrala din acele timpuri si locul unde erau încoronati tarii. Constructia cu fatada masiva din calcar, cu cinci turle cu cupole aurite a fost proiectul lui Fioravanti.Catedrala Bunei Vestiri cu noua cupole aurite a fost terminata în 1489.Catedrala Arhanghelului Mihaiil 1508 este în partea de sud-est al pietei si este locul de înhumare a peste cincizeci de membri ai familiilor regale rusesti. O alta constructie importanta este Turnul cu clopot aflat în partea de nord-est al pietei, are 81 de metri înaltime si se spune ca marcheaza centrul Moscovei. Cele 21 de clopote sunau alarma în cazul de primejdie.În Timpul Dificultatilor ( perioada crizei dinastice ruseSti ) , Kremlin-ul a fost ocupat de fortele lituaniene-poloneze vreme de 2 ani , între 21 Septembrie 1610 si 26 Ocrombrie 1612. Eliberarea Kremlin-ului de armata de voluntarii ai lui Kuzma Minin si Dmitry Pozharsky , a întarit alegerea lui Mikhail Romanov, ca noul tar al Rusiei. În timpul domniei fiului sau , Alexis , Catedrala Salvatorului , Poarta Armurilor, Palatul Terem , Parcul de amuzament si Palatul Patriarhului Nikon au fost construite.Dupa moartea lui Alexis , Kremlin-ul a fost martorul revoltei din Moscova din 1682 , în urma careia tarul Petru , abia scapa, facându-l sa displaca orasul Kremlin pentru totdeauna. Trei secole mai tarziu , Petru abandoneaza rezidenta stramosilor lui, pentru noua lui capitala Sankt Petersburg. Desi înca folosit pentru încoronarii , Kremlin-ul este abandonat si neglijat pâna în 1773 , când Ecaterina cea Mare l-a angajat pe Vasily Bazhenov cu scopul sa-i construiasca o noua locuinta acolo. Bazhenov a ceat o arhitectura bombastica neoclasica la o scara eroica , ce a necesitat atât demolarea unor bisericii si palate cât si demolarea unei partii din zidul Kremlin-ului. Dupa ce pregatirile au fost facute, constructia a fost amânata din cauza lipsei de fonduri. Câtiva ani mai târziu , arhitectul Matei Kazakov a suprevizat reconstructia sectiunilor demolate din zid si a câtorva structurii din Manastirea Chudov, si a construit spatiosul si luxosul Oficu al Senatului, deveniind principalul loc de munca al presedintilor rusi.Dupa invazia lui Napoleon in Rusia in 1812 , fortele franceze au ocupat Kremlin-ul de la data de 2 Seotembrie pâna la data de 11 Octombrie. Când Napoleon a ajuns in Rusia a ordonat distrugerea Kremlin-ului. Cladirea Arsenal si alte câteva portiunii din zid au fost distruse de explozii , iar focul a avariat Palatul Facets si câteva bisericii. Exploziile au continuat inca 3 zile. Din fericire ploaia a avariat explozibilele si astfel distrugerile au fost mai reduse.Restauratiile au durat 3 ani (1816 - 1819), supervizate de Osip Bove. In timpul domniei lui Alexandru I , cateva structuri vechi au fost renovate într-un stil neo-gotic. Primul Arsenal a fost construit de Petru cel Mare în 1701Arsenalul din ziua de azi a fost construit în 1817dupa ce trupele lui Napoleon au distrus vechea cladire în timpul invaziei sale esuate în Rusia din 1812.Zona de nord-vest a Kremlinului este ocupata de Cladirea Armureriei Construita în 1851 este în zilele noastre muzeu.În timpul primei defilari Moscova era în bataia tunurilor armatei germane trupele care defilau plecând direct pe linia frontului. La a doua defilare, 24 iunie 1945, drapelele armatei germane învinse au fost aruncate la picioarele Mausoleului lui Lenin. Numele Kremlin a devenit un simbol am putea spune pentru a denumi guvernul U.R.S.S.(1922 – 1991) si pe membrii sai de frunte, precum ar fi secretarul general, premierul, presedintele, ministrii si comisarii.Mai este înca folosit, dar nu la aceeasi scara, pentru a desemna guvernul Federatiei Ruse. Expertii rusi avertizeaza ca atat Piata Rosie din Moscova, cat si Kremlinul sunt situate pe un teren instabil, care sta sa cedeze.Potrivit expertilor, structura de sustinere a terenului a fost afectata în principal de cladirile foarte înalte care au fost construite în capitala Rusiei. In opinia lor, ar trebui interzis de urgenta accesul pietonilor in Piata Rosie, desi aici vin zilnic mii de turisti.Muzeele Kremlin-ului a fost înfintate in 1961 si conplexul a fost printre primele patrimonii sovietice, înscrise in Patrimoniul Mondial Unesco in 1990......aceasta piata este finalista concursului „cele 7 minuni ale lumii moderne”
scris de bejeus

Cele 14 finaliste necastigatoare-Hagia Sofia


A fost numit “A doua Roma”, apoi Constantinopol, dupa imparatul Constantin cel Mare, dar si Bizant, in vremea in care era capitala Imperiului Bizantin. E singurul oras din lume intins pe doua continente si vizitat anual de milioane de turisti. Istanbul a fost intemeiat de imparatul roman Constantin cel Mare pe locul fostei colonii grecesti Bizant.Istanbul a fost capitala a Imperiului Bizantin sub numele de Constantinopol pentru mai mult de 1000 de ani. Abia dupa ce a fost cucerit de turci in secolul XV Istanbul a devenit capitala Imperiului Otoman. La 28 martie 1930 numele oficial al orasului s-a schimbat din Constantinopol in Istanbul.Catedrala Sfânta Sofia sau “Biserica Sfintei Întelepciuni”-Hagia Sofia, prima catedrala ridicata de Constantin cel Mare, începuta în anul 337 si terminata de fiul acestuia, Constantin al-II-lea, este consacrata întelepciunii divine si a fost reconstruita sub dominatia împaratului Justinian.Hagia Sofia a fost din lemn, construita in 325 de Constantin cel Mare, insa arsa in totalitate in 404, pentru ca apoi sa fie reconstruita de Theodosiu cel Mare, din aceasta raminind coloane si decoratiuni.Cladirea si-a primit forma finala in 537, sub imparatul Iustinian 1, fiind primul exemplu de arhitectura bizantina. În afara faptului ca a fost unul din cei mai importanti conducatori ai antichitatii târzii si o figura majora în istoria imperiului bizantin, Iustinian a fost de asemenea si un campion al Ortodoxiei si un ctitor de biserici. În timpul domniei sale Bizantul a câstigat glorie prin victorii militare în Persia, Africa si Italia, care au avut ca rezultat dezradacinarea paganismului printre germanii vandali si triburile vizigote. Iustinian este cunoscut si sub numele de "ultimul împarat roman", fiind împaratul care a recucerit Roma din mâinile ostrogotilor.Pe dinafara are aspectul unui dreptunghi (aproape patrat de 77 x 71,70m). În fata are un atrium, un exonartex si un nartex de mici proportii fata de restul cladirii. Interiorul e împartit într-o nava centrala, mai mare, si alte doua laterale mai mici, peste care se ridica galeriile în doua etaje. Atentia e atrasa de marea cupola centrala de deasupra navei centrale, încadrata de doua semi cupole, si sase cupole mai mici. Cupola centrala e o adevarata minune arhitectonica, atât prin marimea ei (diametrul de 31 m), cât si înaltimea la care e ridicata (54m), datorita careia pare suspendata în vazduh, luminata de cele 40 ferestre de la baza ei.Catedrala era o constructie remarcabila, domul este unul dintre cele mai mari, cu doar câtiva centimetri mai mic decât domul Pantheonului. Se spune ca slujbele tinute în Sf. Sofia erau atât de grandioase încât participarea la una din aceste slujbe a determinat delegatia cneazului Vladimir I sa opteze pentru crestinarea rusilor de catre Patriarhia de Constantinopol.Mongolii lui Timur apar pe cîmpia de la nord de Ankara. Baiazid ridica, grabit, asediul care ferecase Constantinopole înca din 1394 si primeste lupta. O manevra stralucita a cavaleriei de arcasi mongoli distruge armata otomana. Baiazid cade prins si e plimbat, cu o cruzime simbolica fara egal, într-o cusca de fier care însoteste cortegiul mongol. Bizantul respira. Pentru ultima oara. În cîtiva ani, presiunea otomana revine si erodeaza rapid conturul bizantin.Pe 29 mai 1453, Mahomed al II-lea cucereste orasul. Ultimul împarat bizantin, Constantin Paleolog al XI-lea, moare cu arma în mîna. Trupul sau e aruncat într-o groapa comuna, alaturi de cadavrele soldatilor bizantini. Urma ultimului împarat e pierduta pe veci. Ultima slujba crestina de aici a fost tinuta in 1453, pentru ca apoi Sultanul Mahomed sa o transforme in moschee, acoperind cu picturi mozaicele reprezentind pe Iisus si pe Fecioara Maria (dintre care in prezent o parte au fost scoase la lumina).Dupa caderea Costantinopolului in 1453, otomanii au transformat biserica in moschee, fiind indepartate clopotele, altarul, iconostasul, icoanele, peretii fiind acoperiti cu frumoase mozaicuri.Dupa 1453, cand biserica devine moschee, au fost adaugate minaretele(turnuri) existente si astazi. In 1847 - 1849 sultanul Abdul Mecit i-a angajat pe arhitectii Gaspare si Giuseppe Fossati sa restaureze Aya Sofya. Pentru cinci secole fosta biserica a fost principala moschee a Imperiului Otoman, inspirand arhitectural majoritatea lacasurilor de cult construite in Turcia. Abia in 1935 Ataturk a luat o decizie controversata : a inchis moscheea si a transformat-o in muzeu. Nu putini au fost cei care l-au acuzat ca tradeaza istoria Turciei, dar Ataturk a ramas inflexibil.Construita pe locul unui vechi templu grec, de-a lungul istoriei sale Sf Sofia a fost lacas de rugaciune crestin, moschee si in final muzeu, in perioada Republicii Turce. Hagia Sophia a fost finalista concursului........cele 7 minuni ale lumii moderne. Astazi Hagia Sophia este vizitata in fiecare an de zeci de mii de oameni, de toate credintele.
scris de bejeus

Cele 14 finaliste necastigatoare-Stonehenge

Cu siguranta toti ati auzit de Stonehenge, fiind unul dintre cele mai importante monumente preistorice din Anglia. Inca nu se stie cine l-a construit si cand, se cunoaste doar ca a fost ridicat in mai multe etape. Desi teoriile spun ca ar fi mana druizilor-o populatie existenta in Anglia inainte de cucerirea romana- tehnicile arheologice moderne au demonstrat ca Stonehenge a fost construit cu cel putin 1000 de ani inainte de druizi.Conform ultimelor cercetari, acest complexul se presupune ca a fost construit in 3 etape pe parcursul a a unei perioade de aproximativ 1600 de ani, fiecare etapa preluand si imbogatind constructia anterioara. In prima etapa, in jurul anului 2900 i.c., a fost construita partea exterioara a complexului, incepand cu un cerc din lemn inconjurat de un canal cu apa si un val de pamant. A doua etapa a fost cam acum 4500 de ani, in jurul anului 2500 i.c., cand a fost construit primul cerc din piatra vanata, cel din blocuri mai mici. Urmatoarea etapa a fost in jurul anului 2300 i.c., cand a fost construit al doilea cerc de piatra.La forma pe care o cunoastem astazi s-a ajuns in jurul anului 1600 i.c. Monumentul este format din patru cercuri concentrice de 110 pietre masive, cunoscute sub denumirea de menhire (cele verticale) si dolmene (cele orizontale), având înaltimi de pâna la sase metri si greutate de pâna la 50 tone. Acestea sunt înconjurate de un lant de întarituri din pamânt care masoara 104 m în diametru.Cercul exterior (cercul Sarsen), cu diametrul de 33 m, este construit din treizeci de blocuri imense de gresie (megaliti), asezate vertical; astazi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare. În interiorul acestui lant exterior se afla un alt cerc de blocuri mai mici din piatra vânata. Acestea împrejmuiesc un aranjament în forma de potcoava, construit tot din piatra vânata, în interiorul careia se afla o placa din gresie denumita Piatra de Altar.În interiorul cercului se afla un banc de nisip care cuprinde 56 de morminte cunoscute sub numele de „gaurile lui Aubrey”, dupa numele celui care le-a descoperit în secolul al XVII-lea, John Aubrey. Multe dintre gropi contin ramasite umane, dar arheologii au dovedit ca ele au fost sapate, cu mult înainte ca cenusa rezultata, ca urmare a incinerarilor, sa fi fost îngropata în ele, nefiind exclus ca scopul lor sa fie altul decât cel funerar.In cercul Sarsen pietrele sunt dispuse aproximativ la o distanta de 1 -1.5 metri unul fata de altul, au o inaltime de 4 m, latime de 2 metri si 1 metri grosime. Desupra acestor blocuri de piatra au fost asezate ca niste praguri (buiandrugi) alte blocuri curbate (in forma de arc de cerc). Aceste pietre au o lungime de 3.2 metri. Cersul Sarsen este cea mai remarcabila caracteristica a Stonehenge-ului datorita preciziei lucrarii in piatra si ingeniozitatii. Se crede ca blocurile de gresie au fost aduse de la Marlborought Downs aflat la 30 de kilometri de Stonehenge.Dintre cei multi, 5 trilitioni au fost asezati in forma de potcoava in interiorul Cercului Sarsen cu deschiderea catre nord-est - spre intrarea principala a monumentului. Acesti trilitioni sunt asezati simetric, in mod crescator, in mijloc fiind cel mai inalt. Doar 3 din cei 5 trilitioni mai sunt acum in picioare. In a treia faza a celei de a treia etape de constructie au fost construite din diverse tipuri de pietre alte 2 cercuri in interiorul "potcoavei" si in exteriorul ei care insa au fost pe rand daramati. În valul de pamânt care înconjoara ansamblul exista o unica intrare prin care se poate ajunge la monument, din care porneste o cale procesionala lunga de aproape 3 km.Ceea ce este ciudat despre Stonehenge, este faptul ca este departe de a fi unic in Anglia, dar este cel mai bine pastrat si elaborat astfel de monument. Sunt cunoscute peste 100 de cercuri din pietre pe teritoriul Insulelor Britanice si in nordul Frantei. Unele dintre ele erau mici, de numai 3 metri in diametru. Cel mai mare este cel de la Avebury care se intinde pe o suprafata de aproximativ 4.000 de metri patrati. Unele dintre pietrele de la Avebury cantaresc 60 de tone.Chiar din momentul in care sunt privite, celebrele pietre lasa impresia unui incredibil efort de constructie. Pe de o parte, ele au fost construite din stanci de dolerit albastru, grele de 80 de tone, un material excelent pentru confectionarea securilor de lupta, extras din colina Prescelly Hills, din Pembrokshire, aflata cam la doua sute de kilometri departare (ceva mai tarziu, doleritul fiind folosit la cofectionarea pivotilor), iar pe de alta parte, din 81 de bolovani, fiecare cu o greutate de 50 de tone, din granit dur, desprinsi din stanca aflata la o departare de 35 de kilometric de Stonehenge, la Malborough. Dintre acesti bolovani 30 au fost apoi ridicati vertical, ceilalti fiind prelucrati in forma de plansee de piatra. Nu putem sa nu ne intrebam cum anume a fost efectuata transportarea lor de la cariere, de acum identificate, pana la locul constructiei.Pe timpul vacantei din 1954, profesorul arheolog Atkinson, impreuna cu studentii sai, a reusit sa reconstituie, cu mare truda si cu mijloacele presupuse a fi fost la dispozitia oamenilor culturii vaselor in forma de clopot si totodata creatorii constructiei gigantice de la Stonehenge, transportarea unui astfel de bolovan, de numai sase tone insa.Lucrarile au durat cateva luni, nemaipunand la socoteala timpul afectat pregatirii plutelor, pe care a fost deplasat pe o anumita portiune a traseului, operatiune lasata in seama specialistilor. Totusi tinerii entuziasti nu si-au mai incercat puterile si cu blocurile de 50 de tone.Oamenii oranduirii tribale, care au ridicat aceste constructii megalitice, traiau in comunitati relative mici, limitate numeric de posibilitatile de obtinere a hranei: vanatoarea, culesul si pastoritul. De unde, atunci, acele forte umane necesre construirii unor opera atat de grandioase? De unde sutele de barbati voinici, capabili sa miste din loc blocurile de la Stonehenge? Oricum ar fi fost, este vorba de o munca ce nu se poate imagina decât printr-o mobilizare, sub conducerea autoritara a unui sef necrutator, a nenumarate brate omenesti si a unor specialisti experimentati. Nici pana astazi nu s-a descoperit inca modul in care au fost transportate, ridicate si fixate in pozitie verticala pietrele, dintre care unele cantaresc aproximativ 45-50 de tone.Ramanem cu aceleasi intrebari retorice in minte si anume: de ce si cum au construit oamenii din vechime acest complex megalitic de la Stonehenge, sau carui scop ii era destinat? Profesorul Rupert Till, de la Universitatea Huddersfield, este convins ca a descoperit misterul faimosului comlex, care, spune el, nu ar fi fost altceva decat loc de organizat petreceri in Antichitate.“Stonehenge are un design creat special pentru a obtine o acustica buna. Pietrele sunt curbate si reflecta sunetele perfect.”In anii 1960, astronomul Gerald Hawkins a avansat ipoteza ca seria de gropi de la Stonehenge era un fel de "calculator" al epocii de piatra, destinat prezicerii eclipselor de Luna. El a observat ca datele eclipselor pot fi prezise daca sase dintre pietre sunt asezate, intr-un mod anume, pe sase dintre aceste gropi, si apoi miscate in jurul cercului in cate o groapa pe an.Toata problema este de a stii daca acesta a fost si modul de gandire al contructorilor de la Stonehenge. Cercetatorii sunt convinsi ca situl arheologic de pe Salisbury Plain era un spatiu în care oamenii veneau sa se vindece de diferite boli, iar dovada a acestui fapt sunt scheletele neolitice care prezinta diferite traume ale mebrelor sau ale capului.Tehnica moderna a demonstrat ca multe dintre persoanele ale caror schelete au fost descoperite în zona au mers mult timp pâna au ajuns în regiunea din sud-vestul Angliei si, probabil, au facut acea calatorie deoarece doreau sa se vindece de o boala anume. In prezent exista si unele teorii, asa zisele legende conteporane. Una din aceste teorii este aceea ca, locul pe care este amplasat complexul megalitic de la Stonehenge produce un vortex energetic, din cele mai importante din reteaua energetica a Pamantului, un vortex fiind de fapt o zona de intensa concentrare de energie.Aceste zone sunt considerate ca fiind porti catre alte planuri iar in mod obisnuit, in locurile in care exista vortexuri, apar anomalii gravitationale. Cele mai cunoscute astfel de zone, sunt Marea Piramida din Egipt si Complexul Megalitic Stonehenge. Se mai presupune ca acest vortex si cel care se afla pe locul Marii Piramide din Egipt actioneaza in consonanta in scopul contracararii efectelor negative care apar in structura energetica a Pamantului. Astfel toate actiunile, gandurile si emotiile locuitorilor planetei afecteaza acesta structura energetica.Deci, complexul de la Stonehenge, ar fi un fel de „panou de control” pentru Marea Piramida,acestea alcatuind impreuna un fel de sistem-antena. Acest complex a ajutat la stabilizarea orbitei Pamantului dupa scufundarea Atlantidei si la restabilirea polaritatii energetice pe planeta. Stonehenge este inclus pe lista UNESCO, din anul 1986. Stonehenge este proprietatea companiei English Heritage, iar terenul pe care se afla apartine National Trust, ceea ce demonstreaza valoarea lui pentru englezi, dar si pentru umanitate. Complexul Stonehenge a fost selectat la finala.......cele 7 minuni ale lumii moderne.

scris de bejeus

Cele 14 finaliste necastigatoare-Templul Otowa-san Kiyomizu-dera

Templul Otowa-san Kiyomizu-dera a fost fondat la sfârsitul perioadei Nara (al noualea an al erei Hoki)in anul 780 e.n. Pe percursul perioadei de peste 1200 ani, templul a fost ars sau distrus de repetate ori, dar mereu reconstruit din nou. Majoritatea cladirilor contemporane au fost reconstruite în 1633 e.n. Ele includ Sala Principala, inclusa în Tezaurul National, si 15 alte structuri cu statut de Proprietate Culturala Importanta, conferit de guvernul Japoniei.Se spune ca in anul 780 e.n. un preot pe nume Enchin inspirat de o revelatie divina a suit pe langa cursul raului pentru a gasi un izvor de apa pura.El a gasit o cascada si langa ea un preot budhist sihastru.Acesta i-a daruit un trunchi de lemn sacru din care el a facut o statuie.Doi ani mai tarziu un general militar a sosit acolo si a devenit adeptul invataturilor lui Enchin construind o sala in care a introdus statuia facuta de acesta.Numele de la templu, "Kiyomizu" literalmente înseamna "apa curata" si provine de la cascada gasita. Sala principala are o terasa, care se sprijina pe 139 de piloni înalti si ofera o priveliste impresionanta asupra orasului.Vechea traditie spunea ca cine sare de pe aceasta terasa si supravietuieste i se va implini visul.Distanta de la terasa si pana la sol este de 14m. În perioada Edo au fost documentate 234 de încercari,dintre care 200 au supravietuit.In ziua de azi aceasta practica este interzisa.Mai jos de sala principala se afla Cascada Otowa, unde trei suvoaie separate de apa se scurg în bazin. Vizitatorii templului iau apa careia i se atribuie proprietati curative. Se spune ca,consumarea apei din cele trei suvoaie confera întelepciune, sanatate si longevitate. Însa unii japonezi cred ca pot fi alese doar doua -- fiind lacoma si bând din toate trei persoana atrage nenorocire asupra sa.Altarul Jishu-jinja este dedicat lui Okuninushino-Mikoto un zeu al dragostei.In japoneza inseamna Dumnezeu de iubire.Aici exista 2 pietre ale iubirii la o distanta de 20m una de cealalta.Se spune ca cel care traverseaza cu ochii inchisi distanta dintre cele 2 pietre va gasi adevarata dragoste. Templul Otowa-san Kiyomizu-dera a apartinut mult timp unei secte pe nume Hosso fondatorul acestei secte fiind un chinez.Aceasta secta este a doua ca vechime din Japonia si are la ora actuala un numar de peste jumatate de milion de membri.Ideea de baza a acestei secte este ca „existenta este doar constiinta.” Acest templu face parte din complexul de monumente istorice ale vechiului Kyoto (orasele Kyoto, Uji si Otsu), inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Acest templu s-a calificat la finala.....

Cele 14 finaliste necastigatoare-Castelul Neuschwanstein


Construit in 1869, Castelul Neuschwanstein este unul dintre cele mai frumoase si bine pastrate castele bavareze din Europa,frumusetea lui a determinat pe vizitatori sa-l porecleasca “Castelul din povesti”.Incercand sa imite arhitectura medievala, constructorii din secolul XIX au construit cu migala, complicate si impresionante turnuri si arcade, creand astfel un ansamblu arhitectural unic si impresionant.Mult mai tarziu, in secolul XX, acest castel impresionant si unicat din punct de vedere stilistic in Europa avea sa serveasca drept model pentru castelul Frumoasei din Padurea Adormita, aflat in Disneyland. Devenit rege al Bavariei la vârsta de 18 ani, Ludwig II si-a pierdut repede interesul pentru politica, devenind chiar excentric, ocazie propice pentru a construi trei castele impunatoare: Neuschwanstein, Herrenchiemsee si Linderhof.Chiar în dormitorul de la Neuschwanstein, regele a fost declarat oficial nebun, extravaganta si banuita sa homosexualitate îngrijorând guvernul bavarez, iar trei zile mai târziu a fost gasit, împreuna cu doctorul sau, înecat în lacul Starnberg din apropierea palatului.Acest palat este cel mai impunator si mai cunoscut din cele ridicate de regele Ludwig,(pe langa Herrenchiemsee si Linderhof), fiind un adevarat basm devenit realitate. Pana la moartea sa in 1886 regele nu a lasat vizitatori in interiorul castelului insa la 7 saptamani a fost deschis pentru public pentru a suporta datoriile suferite pentru constructia castelului.De atunci peste 50 de milioane de persoane au vizitat castelul Neuschwanstein.Aproximativ 1,3 milioane de oameni il viziteaza anual,iar vara in jur de 6000 de persoane pe zi. Se spune ca fara Ludwing al II-lea,Wagner nu ar fi obtinut succese remarcabile,si fara Wagner castelul nu s-ar fi construit. Constructia lui a inceput in 1886, insa stilul ales a fost unul medieval.Sala Tronului, in stil bizantin, a fost creata ca o camera dedicata Sfantului Graal al lui Persifal. A fost construit între anii 1869 si 1886; numai pentru dormitorul regelui, sculptat în întregime în lemn, au muncit 14 tâmplari timp de 4 ani si jumatate. Peisajul în care este situat te duce cu gândul tot la basm: deasupra lacului Alpsee, înconjurat ca o cununa de Alpi. Cele 15 camere, deschise zilnic publicului, dezvaluie o dantelarie superba în lemn, detalii lucrate cu cea mai mare grija, iar operele lui Richard Wagner se regasesc, tematic, în picturile murale din întregul palat.Cea mai frumoasa panorama a acestui minunat castel se poate admira de pe Podul Mariei (Marienbruecke), de unde începe si o cascada de 45 m. Bavaria nu are o autonomie mai mare decât celelalte landuri si nu exista optiunea legala ca ea sa paraseasca statul federal german.Totusi o empatie pentru un separatism teritorial are o lunga traditie pe teritoriul Germaniei si se manifesta mai ales în Bavaria unde traditiile, folclorul si religia joaca înca un rol important în viata majoritatii bavarezilor. Castelul este astazi unul dintre cele mai populare si vesnic aglomerate obiective turistice din Germania. Celebritatea lui l-a adus in atentia publicului suficient de mult pentru a fi un candidat in topul Celor 7 Minuni Noi ale Lumii. Nu a castigat, insa acest lucru nu-i stirbeste din valoare.

Cele 14 finaliste necastigatoare-Timbuktu

Numele acestui oras din Africa este atât de învaluit în legenda astfel incat multi oameni din Timbuktu cred despre acest loc ca este un loc mitic, nesfârsit teren, mai degraba decât un oras cu o adevarata istorie. Timbuktu a fost fondata de catre tuaregi în jurul anului 1100e.n. ca o tabara de apropiere a fluviului Niger.Tuaregii erau in cautare de noi tinuturi de pasunat iar in timpul sezonului secetos poposeau pe malurile raului Niger.Din cauza tantarilor au hotarat sa mearga la cateva mile distanta de rau si sa construiasca o noua asazare din pamant.În limba tuarega, Tin Abutut inseamna "doamna cu mare navale" insa cu trecerea timpului, denumirea de Tin Abutut a devenit Timbuktu.Comertul cu sare,aur si sclavi a facut din orasul Timbuktu un mare centru economic si cultural.Timbuktu a avut trei universitati si cateva zeci de scoli. Aceasta a fost epoca de aur din Africa. Înfloritoare a economiei a orasului Timbuktu a atras atentia imparatului din Mali pe nume Mansa Mussa (1307-1332) de asemenea, cunoscut sub numele de "Kan Kan Mussa." El a capturat orasul în 1325. Mansa Mussa adus cu el un egiptean arhitect platit cu 200 kg de aur pentru a construi o moschee. Mansa Musa de asemenea, a construit un palat regal în Timbuktu,o alta moschee în Djenné si o mare moschee din Gao (1324-1325). Azi doar bazele de moschei, construite in Gao exista.Mansa Mussa in pelerinaj la Mecca,a plecat cu o armata mare si 180000 de kg de aur pentru a face cunoscut intregii lumi bogatia sa. El a avut atât de mult aur cu el ca, atunci când el sa oprit în Egipt,moneda egipteana a pierdut mult din valoarea sa si, în consecinta, numele Timbuktu din Mali a aparut pe harta lumii in sec al XIV-lea.În 1324 Abu Bakar II nepotul lui Mansa Mussa a decis a sa gaseasca o cale pe mare pentru a merge la Mecca.Expeditia sa maritima a plecat de pe tarmurile Senegalului de azi spre Oceanul Atlantic.Intampinand dificultati in momentul drumului el a facut cale intoarsa. El reorganizeaza din nou expeditia avand si bani suficienti si impreuna cu o armata destul de mare pleaca din nou.Nimeni nu mai stie ce s-a intamplat cu aceasta expeditie dar se banuieste ca el ar fi fost primul care ar fi descoperit America,deoarece pe teritoriul Braziliei de azi exista o prezenta puternica de traditii si obiceiuri tuarege.Un alt mare conducator a fost Sonni Ali.El este cunoscut ca imparatul care a domnit 28 de ani,a dus razboaie 32,a castigat 32 victorii, a fost întotdeauna de cuceritor.El a dezvoltat armata,administratia,agricultura si tehnici de irigare intensificand controalele fiscale.Pe langa asta el a fost un reformator, a vrut sa restabileasca prezenta culturii africane, în religie, educatie, traditii si pe întreg teritoriul imperiului.El a inlocuit liderii religiosi din institutiile de invatamant cu intelectualii care cunosteau traditia si obiceiurile africane. A murit în 1492, când America era pe cale sa fie descoperita.Predecesorul sau Muhammad am Askia de Songhai(a domnit 1493-1528) a revenit în politica si a folosit elita stiintifica si juridica pentru dezvoltarea imperiului.În timpul lui Askia (perioada 1493-1591) Timbuktu a cunoscut înaltimea sa comerciala si dezvoltare intelectuala maxima.La momentul de înaltime în timpul de la mijlocul secolului 16-lea, orasul a avut o populatie de aproximativ 60000.Orasul a scazut dupa ce a fost capturat de Maroc, în 1591. Celebrul savant Timbuktu Ahmad Baba dus cu forta in exil in Maroc a spus ca el a fost jefuit de 1600 de carti si ca biblioteca sa era una din cele mai mici din oras. Mica garnizoana marocana nu a putut apara orasul iar acesta a fost cucerit in mod repetat pana in 1893 cand este preluat de armata franceza.Francezii au restaurat partial orasul dar nu au construit un drum sau o cale ferata pana in oras. În 1960 Republica Mali si-a castigat independenta. Orasul face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO si a fost nominalizat la finala “Cele 7 minuni ale lumii moderne”

scris de bejeus

Cele 14 finaliste necastigatoare-Platoul de la Gizeh

Piramidele… una este sa le vezi la televizor, alta e sa le vezi de aproape, sa le pipai, sa te urci pe blocurile de piatra, sa respiri aerul fierbinte si parca, lasand la o parte zgomotul turistilior si al ghizilor autohtoni sa te lasi invaluit de misterul vremurilor demult apuse… sa te “masori” cu o civilizatie veche de mii de ani… te simti mic, neimportant, esti cuprins de sentimente bizare, iti vine sa vorbesti in soapta, sa nu deranjezi, sa nu tulburi cu prezenta ta linistea ce razbate din inima colosilor de piatra, cu varfurile inaltate catre zeul soarelui…RA…Piramidele egiptene sunt cele mai vechi dintre Cele 7 Minuni ale Lumii si singurele care au supravietuit timpului. Desi pe platoul de la Gizeh sunt 10 piramide, cea a lui Keops (al doilea rege din a patra dinastie) este cea mai mare dintre ele si se crede ca numai ea ar trebui inclusa intre cele 7 Minuni ale Lumii. Este cunoscuta ca Marea Piramida.Totul parca ne face sa ne intrebam :"CUM SE POATE ASA CEVA?" Cum se poate ca un popor de oameni de acum 4500 de ani sa ridice asa ceva, perfect si atat de maret chiar si pentru zilele noastre!Egiptenii erau cunoscuti pentru pasiunea lor pentru astronomie. Astfel, toate piramidele de pe platoul Gizeh sunt aranjate ca o oglinda pe Pamant a constelatiei Orion.. Ei credeau ca Orion este casa lui Osiris, zeul mortilor si a vietii vesnice, insa acest lucru nu este tocmai clar, totul este o presupunere, ca tot ce este legat de piramide! Cum au fost construite aceste piramide? Dupa cum se stie, egiptenii aveau arhitecti extrem de talentati si tot odata foarte inventivi. ( doar nu degeaba si astazi, oamenii privesc cu respect munca lor peste care timpul a trecut parca atat de greu ) .Piramidele din Giza, trebuie sa stiti ca sunt cea mai veche atractie din întreaga lume. Desi pare incredibil, piramidele au fost considerate foarte vechi înca la începutul erei noastre. În perioada nasterii lui Hristos aceste piramide aveau deja o vechime de 2,5 mii de ani. Piramidele din Giza sunt de asemenea, ultimele dintre cele 7 minuni ale lumii, care înca mai exista. Aceste constructii sunt înca din antichitate învaluite în mister. Se presupune ca, au fost constructii ridicate din porunca faraonilor si aveau utilizarea de morminte uriase. Misterios este faptul ca în piramide nu au fost gasite trupurile regilor. În piramida lui Keops, a fost gasit doar un sarcofag de piatra neatins, care însa era gol.O perioada îndelungata a prevalat ideea ca piramidele au fost construite cu sclavi, dar în ultimii ani oamenii de stiinta se apleaca mai mult catre varianta ca acestea au fost construite de catre agricultori, care în anumite perioade din an nu aveau de lucru.Cercetatorii au presupus ca in jurul piramidei se ridica o rampa pe care ridicau blocurile de granit pe niste saniute de lemn, unul dupa unul, pana cand piramida prindea forma si marimile care erau in target, intr-un final rampa era inlaturata, la final piramida aratand in felul in care este astazi. Aceasta este varianta simpla., pe intelesul tuturor, pentru ca au ramas foarte multe intrebari fara raspuns, la care inca se mai cauta explicatii, cum ar fi: cum au reusit sa taie egiptenii blocurile de piatra din granit, granitul se stie ca fiind o roca extrem de dura, care nu se taie usor nici in zilele noastre, nu mai vorbim de acum 4500 de ani! Dupa indelungi cautari, s-a ajuns si aici la o varianta: avand in vedere ca nu dispuneau nici de uneltele necesare, cercetatorii au ajuns la concuzia ca se taiau cu nisip! Cum? Particulele de nisip fiind foarte dure, macinau granitul cu ajutorul ferastraului improvizat de atunci ( care nu era din fier, acestia inca nu exploatau fierul in asa maniera incat sa isi confectioneze ferastraie) aceasta fiind varianta cea mai plauzibila, insa tot raman o serie de intrebari fara raspuns. Egiptenii erau cunoscuti pentru pasiunea lor pentru astronomie. Astfel, toate piramidele de pe platoul Gizeh sunt aranjate ca o oglinda pe Pamant a constelatiei Orion. Ei credeau ca Orion este casa lui Osiris, zeul mortilor si a vietii vesnice, insa acest lucru nu este tocmai clar, totul este o presupunere, ca tot ce este legat de piramide! Cum au fost construite aceste piramide? Sau cand au avut timp egiptenii sa taie atatea blocuri de piatra, la experimentele facute, s-a dovedit ca fiecare bloc de piatra era taiat intr-un timp foarte mare ( ar fi luat 40 de ani in conditiile in care lucrau neincetat, cu o forta de munca la capacitate maxima, ceea ce nu este posibil, de vreme ce piramida s-a ridicat in mai putin de 20 de ani, dupa descoperiri, asadar cum si cu ce au taiat blocurile de piatra intr-un timp atat de scurt, ramane inca un mister).Care era menirea piramidelor? Cea mai plauzibila explicatie, ramane cea cunoscuta astazi de mai toata lumea: aceea de morminte. Ra este zeul soarelui la egipteni, era cel mai important si cel mai divinizat; acestia credeau ca piramida imita razele soarelui pe pamant, de aceea i-au dat forma pe care o are astazi, asadar regii in general erau inmormantati in piramide maiestuoase pentru a putea fi trecuti catre viata vesnica, de unde se credea ca vor avea grija de poporul lor, chiar si dupa moarte, ferindu-i de toate cele rele(seceta, insecte, incendii, boli, etc)!Imhotep a fost cunoscut ca primul arhitect al Egiptului care a construit o piramida, prima piramida de asemenea; Aceasta a fost piramida lui Djoser si a fost construita la Saqqara , langa Giza (cca 15km) (piramida avea trepte, ce credea Imhotep ca simbolizau treptele pe care la moarte, sufletul le urca catre ceruri, pentru a dobandi viata vesnica). Piramida lui Keops este cea mai mare piramida din Egipt, a fost ridicata din 2,3 mil de blocuri de piatra si este înalta de 146 de metrii. Constructia ei a fost finalizata în anul 2570 Î.Hr. fiind cea mai veche dintre piramidele din Giza. Initial, piramida a fost acoperita cu piatra de calcar alb si lucios. Din pacate, aest placaj a fost folosit de urmatorii regi la constructia resedintelor lor.Fiecare bloc de piatra din cele doua milioane în total cântareste mai mult de 2 tone. S-a sugerat faptul ca în cele trei piramide sunt suficiente blocuri de piatra pentru a construi un zid gros de 30 cm si înalt de 3 m care sa înconjoare Franta.Piramida cantareste........6 400 000 de tone.Herodot a spus ca piramida a fost construita în 20 de ani, adica 7300 zile, (Khufu a domnit vreo 23 ani) astfel, toate cele 2521000 blocuri de piatra de peste 2 tone fiecare au fost urcate pe piramida în acest timp. Asta înseamna ca, daca s-a lucrat tot anul în fiecare zi pe întreaga durata de 20 ani, atunci, în medie au fost adaugate 345,4 blocuri de piatra pe zi. Daca s-a lucrat 8 ore pe zi, atunci s-au adaugat 43,2 blocuri de piatra pe ora, adica aproape 1 piatra de peste 2 tone pe minut. Daca s-a lucrat 24 ore pe zi, ceea ce e mai putin probabil, atunci s-au adaugat în medie 14,4 pietre pe ora. Pietrele însa au trebuit taiate în forma pe care o au, si aduse la fata locului, unele de la câteva sute de kilometri distanta. În încaperea regelui au fost folosite mai multe pietre de pâna la 80 tone fiecare, si probabil nu a fost usor pentru egipteni sa le ridice pâna în inima piramidei la 50 metri peste sol. Majoritatea pietrelor au însa în jur de 2500 kilograme, asa ca daca s-au înghesuit 20 de persoane în jurul pietrei care are în medie 127cm x 127cm x 71cm si fiecare a ridicat 125 kilograme, atunci cele 20 persoane carând 125 kilograme fiecare au trebuit sa urce treptele de 71cm înaltime pentru a urca piatra pe piramida. Desi în Egipt sunt peste 60 piramide, doar cele 3 piramide de la Gizeh sunt construite cu pietre asa mari.Piramida lui Khefren este aproape la fel de mare, tunelurile din interiorul acesteia nu sunt însa potrivite pentru oamenii care sufera de claustrofobie.Cea mai mica piramida din Giza este piramida lui Mikerinos care masoara „doar“ 62m.Au fost propuse noi teorii referitoare la originea si scopul piramidelor de la Giza... Observatii astronomice... Locuri de venerare.. Structuri geometrice construite de o civilizatie demult disparuta... Chiar si teorii legate de extraterestri au fost propuse, fara dovezi clare... Dar dovezile istorice si stiintifice coplesitoare sprijina în continuare concluzia ca, ca si alte mici piramide din regiune, Marea Piramida a fost construita de civilizatia egipteana de pe malul vestic al Nilului, pentru a servi ca morminte regilor lor. Morminte unde Khufu, Khefren si Menkaure puteau sa-si înceapa calatoria mistica în viata de apoi.Piramidele aveau rolul sa protejeze trupurile regilor si bijuteriile lor, mobilierul si alte obiecte care urmau sa fie folosite in viata de apoi. Piramidele pentru regine erau mai mici . Complexele de piramide cuprindeau un templu funerar legat printr-un drum pietruit de un templu din vale , unde se efectuau ritualurile funerare .Dupa moarte , corpul regelui era imbalsamat cu grija . In cursul acestei proceduri anevoioase , se indepartau creierul si viscerele ,cadavrul era conservat in lesie si infasurat cu panza de in . Toata procedura era insotita de citirea unor texte sfinte si gesturi ceremoniale . Dupa 70 de zile , mumia era depusa in camera mortuara .Sfinxul este o statuie care are trupul unui leu înaripat si cap de femeie este înconjurata de multe legende. Potrivit celei mai cunoscute, aceasta creatura punea oamenilor întrebari la care, daca nu stiau sa raspunda, erau omorâti. Sfinxul are 21m înaltime, 74 m lungime si probabil a fost paznicul orasului mortilor. Nasul este partial distrus, ceea ce s-a întîmplat potrivit expertilor între secolul al XI-lea si al XV-lea. Platoul de la Gizeh a participat la concursul”cele 7 minuni ale lumii moderne”ajungand pana in finala......din pacate nu a castigat concursul....dar ca o curiozitate doar Marea Piramida a lui Keops a castigat dreptul de a fi in cele 7 minuni ale lumii moderne(cu toate ca ea are mii de ani).

scris de bejeus

Cele 14 finaliste necastigatoare-Statuia Libertatii

Statuia Libertatii a fost oferita Statelor Unite de catre Franta, la sfarsitul secolului al XIX-lea, fiind plasata pe raul Hudson, in portul orasului New York. Statuia este un simbol de bun venit pentru toata lumea: americani care se intorc in tara, vizitatori si imigranti. Sculptorul care a faurit statuia este Frederic Auguste Bartholdi si Gustave Eiffel (cel care a realizat Turnul Eiffel) a creat armatura Statuii Libertatii.Piatra din care este construit soclul provine dintr-un mic sat din Franta, probabil din Ruoms sau din Pouillenay. A fost aleasa pentru faptul ca este putin coroziva la actiunea apei sarate. Statuia Libertatii este realizata din fier si cupru, are inaltimea de 46,50 metri(93m cu soclu), iar cei care vor sa descopere privelistea trebuie sa urce 354 de trepte pana la coroana sau 192 pana la varful piedestalului. Nu mai putin de 31 tone de cupru au fost folosite pentru statuie, 125 de tone de otel, iar fundatia din beton are peste 27.000 de tone. Coroana are 25 de ferestre, care simbolizeaza 25 de pietre pretioase de pe Pamant, in timp ce cele sapte raze reprezinta sapte mari si cele 7 continente. In interiorul ei se afla o scara cu 354 de trepte pe care se poate urca, insa, dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, vizitarea ei la interior este interzisa.Statuia reprezinta zeita libertatii care sta cu un picior pe lantul rupt al scalviei. Ea tine în mâna stânga o tabla cu inscriptia "JULY IV MDCCLXXVI" (4 iulie 1776) data declararii independentei S.U.A.In mâna dreapta zeita are o faclie cu flacara aurita. Piedestalul avea sa fie construit de partea americana, in timp ce Franta avea sa realizeze statuia, sa o transporte si sa o monteze pe pamant american. Din pacate pentru sustinatorii proiectului, ambele parti s-au confruntat din start cu lipsa acuta de fonduri. In Statele Unite organizatorii au pus la cale expozitii de arta, spectacole de teatru, licitatii si intreceri sportive, pentru a strange banii necesari. De cealalta parte a oceanului Atlantic, in Franta, Bartholdi avea nevoie de asistenta unui inginer, care sa aiba experienta in realizarea unor ansambluri monumentale, mai ales unul din otel si cupru, la dimensiuni atat de impozante. Alegerea - fireasca - avea sa fie chiar Alexandre Gustave Eiffel, creatorul celebrului Turn Eiffel singurul inginer francez care se putea inhama la un asemenea proiect. Eiffel avea sa realizeze atat pilonul central cat si scheletul din otel al statuii, folosind o tehnica ce a starnit destule controverse.Dar in timp ce in Franta totul parea sa mearga din ce in ce mai bine, partea americana nu gasea fondurile necesare pentru masivul postament. Abia dupa ce renumitul Joseph Pulitzer a pornit o campanie de presa in paginile jurnalului sau, "The World", publicul si mai ales marii industriasi au inteles importanta ideii, iar donatiile si sponsorizarile au inceput sa curga. Postamentul a fost gata in aprilie 1886, tocmai la timp. Statuia era deja gata din vara lui 1884, asteptand transportul si montarea. Adus in New York Harbor in iunie 1885, la bordul masivei fregate franceze Isere, monumentul a fost demontat in 350 de piese, ambalat in 214 lazi, singurul mod de a-l transporta in siguranta. Pret de patru luni echipe de muncitori si arhitecti au lucrat la montarea Statuii Libertatii pe postamentul din beton care o astepta. S-a lucrat intr-un ritm alert, iar pe 28 octombrie 1886 avea loc prezentarea oficiala a monumentului, in prezenta oficialilor vremii si a mii de curiosi. Se intarziase cu un deceniu, dar era un impresionant dar pentru centenar. Statuia Libertatii, una dintre cele mai cunoscute monumente din intreaga lume, culoarea statuii prin oxidarea cuprului a devenit verde, este de mai bine de un secol un simbol al Statelor Unite ale Americii.

scris de bejeus


Cele 14 finaliste necastigatoare-Palatul Alhambra

Alhambra din Granada este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectura islamica. Acesta, împreuna cu Marea Moschee din Cordoba sunt cele mai prestigioase dovezi ale prezentei musulmane în Spania din secolul VIII pâna în secolul XV. Alhambra este un ansamblu de cladiri într-o fortareata care domina câmpia si orasul Granada, situat în fata un cartier popular si pitoresc, Albaicin. Granada a fost mentionata pentru prima oara în cca 500 î.C., ca o colonie iberica.Initial Granada s-a numit "Iliberra", o colonie mixta de fenicieni si iberici. In 711 Granada a fost cucerita de mauri,si redenumita "Ilbira Garnata", în 756 a fost reconstruita (sub numele de „Garam Garnata”) iar dupa caderea califatului Cordobei a devenit de câteva ori resedinta a unor dinastii importante ale Andaluziei. Astfel, în sec.XI dinastia Ziri s-a extins de aici peste o mare parte din sudul Andaluziei, înainte sa fie învinsi de almoravizi.Dupa alungarea almorazilor din 1238 pâna în 1492 a fost capitala nasrizilor. Prin cucerirea Granadei la 2 ianuarie1492 de catre Izabela si Ferdinand,catolicii si trupele lor crestine au incheiat recucerirea Peninsulei Iberice. Prin îmbinarea pasnica a mai multor culturi, Granada este astazi un exemplu viu de oportunitati multiculturale. Pe de alta parte, aici, ca oriunde altundeva exista ocazional o anumita retinere fata de straini, mai ales pentru ca în oras se fac simtite comunitati de Marocani si musulmani spanioli. Numele sau vine din araba, unde Qalat al Hamra înseamna "castelul rosu"datorita culorii stâncilor pe care este construit palatul.Alhambra isi are originea la intrarea în1238 cand în Granada a sosit primului suveran nasrid, Muhammed ben Nazar. Fiul sau Muhamed al II-lea o va fortifica. Stilul nasrid atinge apogeul în sec.XIV în timpul regilorYossouf I si Muhammed al V-lea care ridica cele mai prestigioase parti ale edificiului, între 1333 si 1354. In ciuda dorintei regilor catolici de a sterge urmele Islamului din teritoriile recucerite de catre crestini dupa caderea Granadei în 1492 palatul maur era atât de frumos încât nu a putut fi distrus si a ramas în folosinta ca palat regal al acestora.Planul de constructie al palatului este confuz.El se organizeaza în mai multe sali dreptunghiulare, partial integrate în incinta, legate între le prin vestibule si dispuse în jurul celor doua bijuterii, curtea mirtilor (patio de los arrayanes) si curtea leilor (patio de los leones). Se poate vorbi mai degraba de o arta a decoratiunii decât de una arhitectonica. Exteriorul este sobru, în timp ce decorul interior este fascinant, bazat pe trei componente ale artei arabe clasice: caligrafia, decorarea florala stilizata, si motive geometrice.Palatul Alhambra, Gradinile Generalife (Alhambra) a fost înscris în anul 1984 pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO. Palatul Alhambra a fost selectat pentru participarea la concursul „cele 7 minuni ale lumii moderne”ajungand pana in finala.

scris de bejeus

Cele 14 finaliste necastigatoare-Turnul Eiffel

In 1889, la implinirea unui secol de la revolutia franceza, s-a organizat la Paris o mare Expozitie Universala, reunind participanti din intreaga lume. Aici au fost prezentate adevarate minuni ale tehnicii din diferite domenii. Au fost ridicate numeroase constructii deosebite: un elefant gigant, un palat indian... Insa marea atractie a fost un turn foarte inalt, construit in intregime din metal, numit Turnul Eiffel, dupa numele celui care l-a proiectat.Ridicat in mijlocul unui parc intins, denumit Champ de Mars (Campul lui Marte), fost teren de manevre militare, acest turn gigantic era de un modernism uluitor pentru acea epoca. Desigur, nu au lipsit voci care sa-l critice sau sa-l conteste. Mari personalitati din lumea literelor si artelor, precum Alexandre Dumas - fiul, Gounod, Maupassant si multi altii, au semnat o petitie colectiva fata de aceasta “oroare”, in care se putea citi: “Protestam impotriva inaltarii in plin centrul capitalei noastre a inutilului si monstruosului Turn Eiffel.Insa, Gustave Eiffel (1832 - 1923), creatorul sau, nu era un necunoscut. El era un inginer cu o viziune foarte moderna, preocupat de ideea introducerii metalului in constructii - idee noua si indrazneata pentru secolul al XIX-lea. Gustave Eiffel mai construise un important pod de cale ferata la Bordeaux, doua viaducte, o gara in Budapesta precum si cupola observatorului din Nisa. Tot el este si cel care a construit (in 1886) structura metalica a vestitei Statui a Libertatii din New York, structura construita la Paris si transportata apoi in Statele Unite. Turnul care ii poarta numele a constituit apogeul carierei sale.Constructia turnului a inceput la 22 ianuarie 1887 si s-a terminat la 31 martie 1889, cand drapelul tricolor al Frantei a fluturat pentru prima data in varf. Un timp record pentru mijloacele tehnice ale acelei vremi! Gustave Eiffel a fost asistat de inginerii Maurice Koechlin, Emile Nouguier si arhitectul Stephen Sauvestre. In vederea ridicarii turnului a fost amenajat un vast santier, unde au lucrat peste 300 de muncitori. A fost inaltat cu ajutorul unor schele de lemn si a unor macarale cu aburi. Constructia a costat nu mai putin de 6 milioane si jumatate de franci. Dar se pare ca a meritat! La inaugurare a fost piesa de atractie a Expozitiei, punctul de interes al acesteia. Oamenii erau curiosi sa-l viziteze, mai ales ca se puteau urca la o inaltime mare , de unde privelistea este incantatoare. (Din varf se vede, atunci cand este senin, pe o distanta de 80 de km, pana la Versailles!). Biletul de intrare in turnul Eiffel era destul de scump la inaugurare: 5 franci.Baza constructiei este un patrat cu latura de 125 de metri, iar cele patru picioare ale turnului sunt indreptate catre cele patru puncte cardinale. Picioarele se sprijina fiecare pe cate un bloc masiv de beton, cu o suprafata de 26 de metri patrati si cu o adancime in pamant de 15 m. Astfel, turnul are o mare stabilitate, chiar daca, din cauza faptului ca este construit din metal, atunci cand vantul bate cu putere varful turnului poate oscila o jumatate de metru! Constructia cantareste 10.000 de tone si initial avea o inaltime de 300 de metri. S-a mai inaltat insa cu 20 de metri, odata cu instalarea unor antene de televiziune in varf, in anul 1956. Toate elementele au fost fabricate in fabrica din Levallois-Perret la periferia Parisului, unde isi avea sediul compania lui Eiffel. Fiecare din cele 18000 de piese folosite la constructia turnului a fost conceputa si executata cu o precizie milimetrica, fiind apoi asamblate in bucati de aproximativ 5 metri lungime.Intre 150 si 300 de muncitori, sub indrumarea unei echipe de veterani in constructia de viaducte, erau responsabili pentru asamblarea acestui gigantic puzzle metalic. Intr-o faza preliminara constructiei piesele au fost imbinate cu bolturi, urmand ca ulterior sa fie inlocuite cu nituri turnate. Acestea se contractau in timp ce se raceau, tinand piesele foarte strans. O echipa de patru muncitori era necesara pentru fixarea unui nit: unul asigura incalzirea acestuia, altul il fixa, al treilea dadea forma capului, iar al patrulea il batea cu barosul. Numai o treime din cele 2.500.000 de nituri folosite au fost montate pe santier. Turnul Eiffel a ramas cea mai inalta structura construita de om pana la finalizarea cladirii Chrysler din New York, in anul 1930. Desi pare incredibil, Turnul Eiffel a fost cat pe ce sa fie demolat atunci cand contractul de inchiriere al terenului pe care a fost construit, incheiat pentru Expozitia Internationala pe termen de 20 de ani, a expirat in 1909, insa a fost salvat datorita faptului ca indeplinea rolul de antena pentru transmisii radio. Turnul a ramas in mare parte neschimbat pana in prezent si este una dintre principale atractii turistice din lume.La 20 noiembrie 2007, o bucata din Turnul Eiffel a fost scoasa la licitatie, la hotel Drouot, din Paris. Fragmentul provine dintr-o scara proiectata de insusi Gustave Eiffel, parintele celebrului monument, si data in folosinta pe 31 martie 1889 pentru a inalta drapelul francez, intr-o perioada in care inca nu functionau ascensoarele. Scara lega etajele doi si trei ale turnului si a fost taiata in anii.80 in 24 de bucati. Douazeci dintre acestea au fost vandute la licitatie in 1983, trei au fost oferite pentru expunere muzeelor franceze, iar ultima a fost scoasa la licitatie, cum aminteam, in luna noiembrie 2007. Bucata de fier masoara 4,5 metri si cantareste 700 de kilograme, iar organizatorii licitatiei o evaluasera la 20.000 de euro. Intr-un final, pretul obtinut de faimosul obiect a fost de 180 de mii de euro.Turnul Eiffel, este una dintre principalele destinatii turistice, cu mai mult de 5,5 milioane de vizitatori anual. Turnul si-a primit cel de-al 200.000.000 invitat pe 28 noiembrie 2002. Turnul Eiffel a fost selectat pentru finala.....cele 7 minuni ale lumii moderne.

scris de bejeus

Cele 14 finaliste necastigatoare-Insula Pastelui


Situata in mijlocul oceanului Pacific, la peste 3600 km departare de Chile, Insula Pastelui apartine acestei tari, fiind una dintre provinciile sale. Este unul dintre cele mai izolate locuri de pe planeta, iar numele ii vine de la faptul ca a fost descoperita exact in Duminica Pastelui de catre exploratorul Jacob Roggeveen.Principala atractie a insulei sunt, bineinteles, statuile, imense, reprezentand femei si barbati, cioplite in roca vulcanica si care impanzesc intreaga insula. Asupra originilor acestor adevarate opere de arta, unice, planeaza confuzii si teorii dintre cele mai fanteziste, insa cel mai probabil se crede ca au fost construite intre 1100 si 1600 de catre bastinasii de origine polineziana, cu rol pur decorativ, insa unii cercetatori sustin ca reprezentau fie zeitati, fieconducatori locali. Unele teorii sustin insa si azi ca aceste statui au fost fie facute de extraterestri, fie inspirate de extraterestrii care, cu siguranta, la un moment dat au vizitat insula... Nimic dovedit stiintific.La momentul construirii moai se spune ca insula avea o populatie de peste 15000 de locuitori, iar materialele si resursele folosite la crearea acestor opere au saracit insula si au dus atat la depopularea ei, cat si la deforestarea totala. Nu mai aproape de acum 150 de ani populatia Insulei Pastelui numara putin peste 100 de locuitori, iar arborii erau inexistenti.Primii exploratori europeni au ajuns pe insula in anul 1722 in Duminica Pastelui, de unde si denumirea insulei. Expeditia era condusa de capitanul Jacob Roggevven si veneau din Olanda. Au remarcat existenta a trei rase diferite: daca unii aveau pielea inchisa la culoare, altii pielea rosiatica, erau si bastinasi care aveau pielea galbena si parul roscat. In anul 1770 are loc o noua expeditie pe insula. Exploratorii au remarcat aceeasi populatie prietenoasa si pamanturi lucrate. Patru ani mai tarziu, o alta expeditie ofera o imagine a insulei total diferita. Pamantul era nearat, oamenii erau agitati si demoralizati, si daca pana atunci nu erau inarmati, acum purtau sulite si bastoane.La inceputul anilor 1950 exploratorul norvegian Thor Heyerdahl, faimos pentru calatoria Kon-Tiki, a popularizat ideea ca aceasta insula, numita de catre localnici Rapa Nui, a fost locuita initial de indieni din America de Sud, care aveau o civilizatie avansata. Cercetarile arheologice, etnografice si lingvistice au dovedit ca nu asa stau lucrurile. Astazi este recunoscut faptul ca locuitorii Insulei Pastelui sunt polinezieni, veniti in jurul anului 380-400 d.Hr., probabil din Insulele Marchize sau Insulele Societatii. La momentul sosirii lor, insula avea foarte multe paduri, populate de multe specii de pasari tipice pentru zona Pacificului. In timp de cateva secole, intreaga viata salbatica a insulei a fost distrusa de modul de viata al locuitorilor ei.Numarul initial de colonisti a fost estimat la mai putin de 100 si se presupune ca au ajuns pe insula intamplator cu cateva barci tip "canoe". Din cauza bogatiei de hrana (pasari, peste) populatia a crescut rapid dand nastere unei culturi artistice si religioase deosebite. Din cauza cresterii populatiei, insula si-a pierdut capacitatea de regenerare, ajungand intr-un stadiu avansat de degradare. Se presupune ca in jurul anului 800 padurile erau deja insuficiente.Padurile erau foarte importante pentru locuitori: erau folosite drept combustibil, pentru constructia de case si barci de pescuit, pentru transportarea imenselor statui de piatra. In jurul anului 1400 padurile erau in intregime taiate si solul pana atunci bogat a inceput sa se erodeze. Populatia de pasari aproape ca disparuse. S-a ajuns astfel la prima foamete, apoi s-a instalat canibalismul si haosul.Cele mai faimoase ramasite ale acestei culturi sunt giganticele statui numite "moai" si masivele platforme de piatra numite "ahu". Sunt cel putin 700 de astfel de statui imprastiate pe insula in diferite stadii de lucru. Toate aceste statui sunt sculptate din piatra vulcanului Rano Raraku. Moai - statuile intr-un numar mare in toata insula sunt impartite in doua categorii: statuile vulcanului - "ochii care privesc cerul" si statuile celelalte, cu un stil diferit, cu spatele intors spre mare, dominand Ahu-urile, singurele care au ochii deschisi. Statuile in majoritate au 14 tone greutate dar s-au intalnit si unele de 80 de tone - numai una singura depaseste 270 de tone.Se considera ca cele mai vechi statui au fost sculptate in jurul anului 700, dar majoritatea provine din perioada 1000-1500. Curios este cum au fost cioplite, direct in stanca dar si felul in care au fost transportate pana catre malul oceanului din inaltimile vulcanului. Poate si mai curios este modul in care au fost urcate pe fruntile uriasilor conciurile rosii, la fel coborate din inaltimile unei alte cariere din partea diametral opusa. Cilindrii Pukat considerati de unii ca reprezentand pieptanatura vechilor bastiansi - fontanela cu care pot receptiona cunostintele, sau de altii ca imitand infatisarea unor fiinte aparute de pe alte planete, au trebuit ridicati uneori la inaltimi de peste 12 metri. La greutatea pe care o aveau pare un lucru greu de realizat chiar si in zilele noastre. De exemplu, cea mai mare dintre statui ar putea fi ridicata acum abia cu cele mai performante macarale. Cum s-a putut realiza atunci transportul ei acum cateva sute de ani. Unele dintre statui sunt cazute cu fata la pamant .Traditia locala spune ca statuile s-au deplasat singure, dar in urma unor investigatii s-a descoperit ca centrul de greutate al lor este deplasat inspre centru, asa ca puteau sa le tracteze cu ajutorul unor franghii.Nici nu poate fi vorba de a explica transportul colosilor cu ajutorul unor trunchiuri de lemn. Insula nu a putut sa hraneasca mai mult de 2000 de oameni (astazi nu mai exista decât câteva sute). De asemenea, nu se poate presupune ca, într-un trecut îndepartat, insula ar fi fost aprovizionata pe cale maritima cu hrana si îmbracaminte. Cine a putut atunci desprinde asemenea blocuri de piatra direct din munte, ca apoi sa le prelucreze si sa le transporte fara ajutorul unor trunchiuri de lemn, la câtiva kilometri departare? Cine le-a dat forma definitiva, le-a slefuit, le-a ridicat în picioare? Si cum le-au mai fost puse pe cap si aceste palarii de 10 tone, a caror piatra provenea din alta cariera decât cea a statuilor? In functie de marimea statuilor erau necesari 50-150 de oameni pentru a le transporta.Un bastinas spune ca "statuile inaintau in picioare, rotindu-se in semicerc la baza lor circularaCapetele statuilor sunt exagerat de mari in comparatie cu restul trupului si au urechi alungite si barbi ascutite. Statuile nu au picioare si pe deasupra, fapt extrem de intrigant, in limba insularilor exista un verb ce semnifica deplasarea fara ajutorul picioarelor. Credinta pascuana spune ca "cei pe care nu creste lichenul sunt inca vii". Nu a fost descoperit scopul pentru care au fost construiti colosii, daca ii reprezinta pe zeii bastinasilor sau de ce privirea lor este indreptata spre mare. Astfel, uriasii se adauga altor mari enigme ale lumii si stau marturie unor civilizatii de mult apuse.Un numar mic de "moai" au fost initial acoperite cu "coroane" si "palarii" facute din piata vulcanica de culoare rosiatica. Acesta practica rituala - raspandita pe toata insula - avea se pare o semnificatie sacra specifica fiecarui clan. Dar totul pare sa se fi oprit brusc, intr-o buna zi. Totul este parasit: topoarele de piatra - cioplite ca niste imense boxuri clelleene, statuile surprinse in miscare, sau cele peste 80 oprite in curs de executie. Pare ca a coborat moartea si peste uriasii acestia opriti cu zecile din marsul lor de-a lungul potecii care incepe de langa vulcan.Ei, dar o insula cu asemenea minuni nu poate sta multa vreme departe din calea turistilor. Astfel ca, in ultimele decade, salvarea insulei a venit in forma turismului, industrie ce se afla in plin avant pe insula de la capatul lumii. Apartenenta la Chile a adus prosperitate si o crestere semnificativa a populatiei, ce numara acum peste 1500 locuitori ar ecosistemul insulei este in plin proces de refacere. Turistii viziteaza insula in numar din ce in ce mai mare in fiecare an, iar statuile moai ii intampina pe toti, dornice de pozat si filmat. Insula pastelui a fost selectata pentru finala.....cele 7 minuni ale lumii moderne.
scris de bejeus

Cele 14 finaliste necastigatoare-Opera din Sidney


Cladirea Operei din Sidney este unul dintre cele mai interesante si originale creatii arhitecturale de secol XX, fiind capodopera arhitecului Joern Utzon. Este astazi considerata simbolul unui oras, Sydney,al unei tari si al unui continent, Australia,mii de turisti total neinteresati de opera vizitând-o saptamânal doar pentru a o admira.Joern Utzon un arhitect necunoscut din Danemarca s-a inscris in competitia anonima pentru cladirea operei care trebuia ridicata in Australia, mai precis in Sydney. Din aproximativ 230 de proiecte inscrise si realizate de arhitecti din mai mult de 30 de tari, castigatoare a fost viziunea sa, descrisa de presa vremii ca fiind ''trei bolti de ciment in forma de scoici, acoperite cu placi albe''.Pana in acel moment casa in care locuia si cateva proiecte mici erau singurele concretizate de cand si-a deschis studioul de arhitectura, in 1945.Piatra de temelie a fost pusa în martie 1959, iar constructia a fost efectuata în trei etape. Prima etapa (1959-1963) a constat în contruirea temeliei si a platformei. Etapa a II-a (1963-1967) a reprezentat-o construirea structurii superioare de rezistenta si a acoperisului. Etapa a III-a (1967-1973) a fost amenajarea interioara a cladirii. Ca urmare a unei schimbari de guvern, în 1965, întregul proiect a fost trecut sub administrarea Ministerului Lucrarilor Publice. Acesta nu a fost de acord cu agenda înaintata de Utzon pentru terminarea lucrarilor la partea interioara a cladirii si nici cu amenajarile interioare propuse de acesta si, ca urmare a disensiunilor ce au survenit, arhitectul a fost nevoit sa demisioneze. La momentul demisiei lui Utzon era în derulare faza a II-a a constructiei. Pozitia lui fiind preluata mai ales dePeter Hall, acesta a devenit responsabil de designul interior al cladirii, aducând patru schimbari majore fata de structura lui Utzon. Utzon a parasit Australia in 1966 si a jurat sa nu se mai intoarca niciodata acolo.....a murit in 2008 la varsta de 90 de ani dar nu a vazut niciodata Opera din Sydney finalizata.Opera din Sydney, desi trebuia sa fie terminata cu mult înainte,in 4 ani conform planificarii initiale, a fost inaugurata abia la 20 octombrie 1973,de catre regina Elisabeta a II-a cu Simfonia a 9-a de Ludwig van Beethoven.Dupa inaugurarea din 1973, cladirea Operei a mai avut parte de o serie de îmbunatatiri si reamenajari.Orga mare din Sala de concerte a fost terminata abia în 1979. În 1988 s-a mai amenajat o esplanada de-a lungul partii vestice a Capului Bennelong, iar în 1999 o a cincea sala a fost adaugata cladirii Operei.În 2000, cu ocazia Olimpiadei, a fost inclusa în traseul tortei olimpice, care a fost adusa aici de înotatoarea australiana Samantha Riley fiind totodata inclusa în desfasurarea unor probe olimpice (de exemplu, de aici s-a dat startul probei demaraton). Opera din Sydney adaposteste sub acoperisul ei aproape 100 de incaperi, inclusiv 5 sali principale. Mai exista, de asemenea, o sala de receptii, cinci studiouri de repetitii, patru restaurante, sase baruri de comedie, un foyer, sase apartamente, o biblioteca, birourile administrative, etc. Opera din Sydney ocupa in jur de 1,8 hectare din cele 2,2 hectare ape care le are la dispozitie. In total, cladirea detine in jur de 4,5 hectare de …spatiu disponibil.Are o lungime de 185 metri si 120 de metri latime. Acoperisul cel mai inalt (cel de deasupra salii de concerte) are 67 de metri inaltime.Acoperisurile au fost construite din 2.194 sectiuni de ciment prefabricate. Acestea cantaresc pana la 15 tone fiecare si sunt tinute la un loc de 350 km de cablu tensionat de otel. Acoperisurile cantaresc, la un loc, putin peste 27 de tone si sunt acoperite cu exact 1.056. 056 dale de ceramica fabricate in Suedia si aranjate in peste 4.000 de capace prefabricate. Intreaga cladire cantareste 161.000 tone. Ea este sustinuta de 580 de piloni de beton, scufundati panala 25 de metri in apa marii; acoperisurile sunt sustinute de 32 coloane de beton. Peretii din interior si exterior, scarile si podelele sunt finisate cu granit roz, adus din cariera de la Tarana, din New South Wales. Lemnul folosit pentru decorarea interioarelor a fost adus din doua paduri din nordul tinutului.Anual, aici au loc in jur de 3.000 de evenimente artistice, audienta ajungand la pana la doua milioane.Opera din Sidney, a fost inclusa pe 28 iunie pe lista Patrimoniului Cultural UNESCO, alaturi de alte obiective culturale de importanta istorica precum Taj Mahal, Piramidele sau Marele Zid din China. Opera din Sidney a participat la concursul „cele 7 minuni ale lumii moderne”ajungand in finala concursului.
scris de bejeus

Cele 14 finaliste necastigatoare-Acropole din Atena


Atena, capitala Greciei cu o populatie de peste 3 milioane de locuitori este unul dintre cele mai vizitate orase ale tarii. Oras-stat in antichitate, un adevarat centru al artei si filosofiei, Atena de astazi este centrul cultural, politic, economic, financiar si industrial al Greciei. Ea a fost initial locuita in urma cu 6000 de ani de locuitori ce s-au instalat pe marea stanca a Acropolei sau orasul de sus cum ii spun grecii. Atena a fost declarata capitala statului elen in 1834.Orasul este inchinat zeitei Atena (de la numele careia provine si numele orasului) zeita intelepciunii, una dintre cele mai mari divinitati grecesti. Fiica lui Zeus si a lui Metis, Atena era o adevarata razboinica infatisata cu coif, sulita si egida. Se spune ca ea a castigat cetatea prin daruirea maslinului ce avea sa asigure prosperitate locuitorilor. Numita de greci Pallas Athena sau simplu, Atena, zeita era considerata protectoarea artelor, mestesugurilor, literaturii si agriculturii. Acropole inseamna orasul de sus si asta pentru ca in antichitate din motive de siguranta si pentru a putea fi aparat mai usor centrul orasului era construit pe o culme, pe un deal sau in partea cea mai ridicata a orasului.Provenit din cuvintele grecesti”acro”-varf si “polis”-oras,Acropole in lumea antica puteau fi intalnite si Micene Tirint sau Corint dar de departe Acropola Atenei a fost si va ramane acea citadela situata pe o inaltime muntuasa care a influentat multe din evenimentele politice,sociale si culturale ale lumii antice si nu numai. In istoria zbuciumata a Greciei se scrie si despre o greva a femeilor din Lysistrata,care s-au inchis in cetate in semn de protest fata de plecarea barbatilor in razboiul cu Sparta. Pentru a-i convinge sa renunte i-au lipsit de toate placerile. Pasionatii de istorie care ajung la Atena nu pot exclude din programul vizitei Acropole. De fapt, cei mai multi vin chiar pentru asta. Localnicii si cei care au mai vizitat Grecia ii sfatuiesc pe turisti sa vina la Acropole dimineata devreme sau seara.Motivul este foarte simplu : din cauza climatului temperaturile devin insuportabile in timpul zilei, zapuseala impiedicand-i pe norocosii ajunsi aici sa se bucure de toata frumusetea arhitecturala si istorica a unuia dintre cele mai importante situri arheologice.Asezat pe o stanca la o inaltime de aproximativ 150 m deasupra nivelului marii si 80 de metri altitudine deasupra orasului, Acropole a fost realizat in timpul "secolului de aur" al lui Pericle (sec.V i.Hr.) de un stralucit colectiv de arhitecti si sculptori, al carui coordonator a fost celebrul Fidias (considerat astazi cel mai mare sculptor al Greciei). Prima data Acropole a fost locuit in perioada neolitica. In perioada arhaica (650-480 I.C.) s-a instaurat in acest loc cultul zeitei Atena, dupa cum arata numeroasele insemnari de pe cladiri sau bazoreliefuri decorative. In timpul perioadei clasice au fost ridicate cele 3 temple importante: Parthenon, Erechtheion si Templul lui Nike. Parthenon Este cel mai important si mai cunoscut monument al civilizatiei vechi grecesti, fiind deseori considerat simbolul Greciei.Templul a fost ridicat in stil doric din marmura de Pentelikon, pe locul fostei Hecatombe, pe o fundatie de calcar cu un terasament de patru trepte. Construit in 15 ani dupa proiectele lui Fidias, Ictinos si Callicrates, are o suprafata cu o lungime de 69,5 metri si o latime de 30,88 metri, marginita de 46 de coloane dorice cu o inaltime de 10,6 metri. Pentru acest templu a creat Fidias statuia criseelefantina a zeitei Atena, inalta de 12 metri, realizata din lemn poleit cu aur si imbracata in placi de fildes, statuie astazi disparuta. Templul prezinta 92 de metope, infatisând scene de lupta cu zei, giganti, centauri, amazoane, greci si troieni, multe statui in marime naturala. De altfel, Fidias a fost insarcinat de Pericle sa se ocupe personal de toate decoratiile templului, in special de sculpturi. O buna parte din acestea, in special basoreliefuri, reproduc scene din viata zeitei Atena, de la nasterea ei, pâna la cearta cu Poseidon, pentru a capata dreptul de a fi ocrotitor al orasului.In secolul V d.Ch.Parthenonul a fost transformat in biserica crestina, apoi in moschee, când Atena a fost ocupata de turci si in cele din urma a fost folosit ca depozit de munitie. In 1687 a fost distrus de o explozie, ramânând doar scheletul. La inceputul secolului al XIX-lea, majoritatea sculpturilor au fost duse la Londra de catre ambasadorul Marii Britanii, Lordul Egin, dar din elementele ramase grecii au reusit in secolul urmator sa reconstituie templul astfel incât sa ramâna emblema orasului Erechtheion Templul Erechtheion este un templu construit in stil ionic. Partea sa principala este impartita in doua sectiuni, dedicate venerarii celor 2 zeitati principale din Attica: Athena si Poseidon.Fiind celebru prin coloanele sale, celebra "Loja a Cariatidelor", Erecthionul alaturi de Partenon reprezinta unul din pilonii complexului arhitectural de pe Acropole. Inlocuite cu copii fidele, "caritidele" originale (doar doua dintre ele) pot fi admirate in muzeul acropolei. Aici mai pot fi admirate, pe langa statui si fragmente de marmura ce apartineau templelor de odinioara, si cateva capodopere ale lui Fidias si ale elevilor sai, lucrari descoperite printre pietrele Partenonului si Erechteionului.Templul lui Nike Construit tot in stil ionic, templul este dedicat zeitei Atena Nike. Pe una din cele 4 fete ale sale (fata estica) se regaseste un bazorelief descriind o conferinta a zeilor, in timp ce pe celelalte 3 sunt scene din diverse batalii. Mai jos de Acropole se gaseste Teatrul Herod Atticus construit de catre romani si folosit astazi ca loc de desfasurare a concertelor de muzica clasica sau spectacole de balet.La distanta mica de acesta poate fi vazut si Teatrul lui Dionysios, primul teatru din piatra, modificat ulterior de catre romani pentru a fi folosit ca arena pentru luptele gladiatorilor. Cu nici 200 de ani in urma, pe Acropole existau inca locuinte, astazi zona fiind destinata strict turismului. Acropole din Atena face parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO inca din anul 1987 si a fost participanta a finalei„cele 7 minuni ale lumii moderne.
scris de bejeus

Cele 7 minuni ale lumii moderne-Taj Mahal

Taj Mahal este un faimos monument in India,langa localitatea Agra. Cladirea este un mausoleum inchinat printesei persane musulmane, Mumtaz Mahal de catre Imparatul Shah Jahan.Taj Mahal a fost construit intre anii 1630 si 1653 si imbina diferite stiluri arhitecturale precum: persan, turcesc, indian, si islamic. Poetul englez Edwin Arnold îl descria ca fiind "nu un monument de arhitectura ci dragostea unui împarat încrustata în piatra". De aseamenea este cunoscut ca momunentul cu o simetrie perfecta si cu o remarcabila finete in definirea fiecarui detaliu. Monumentul a devenit in anul 1983, patrimoniu mondial UNESCO si ramane pana astazi una dintre cele mai faimoase constructii.Taj Mahal-ul a fost construit de al cincilea împarat mogul, Shah Jahan, în memoria celei de-a doua sotii Mumtaz Mahal, printesa persana musulmana. Împarateasa a murit dupa nasterea celui de-al 14-lea copil, alaturi de sotul sau, în timpul campaniei de zdrobire a rebeliunilor din Burhanpur.Moartea ei l-a afectat într-atât pe împarat încât parul i-a albit în numai câteva luni. Înainte de ultima suflare Mumtaz l-a rugat pe împarat patru lucruri: sa-i construiasca un mormânt, sa se recasatoreasca, sa-si iubeasca fiii si sa-i viziteze mormântul la aniversare. Sahul a pierdut la decesul sotiei sale nu numai o consoarta, ci si un abil si inteligent sfetnic politic.Asa a jurat împaratul ca va construi un edificiu funerar maret si fara egal în lume. Constructia Taj Mahal-ului a demarat în 1631 si a durat 22 de ani. Se spune ca 20 de mii de oameni ar fi fost trimisi sa munceasca aici. Materialele erau aduse din intreaga Indie si din alte zone ale Asiei cu ajutorul unei "flote" ce numara 1000 de elefanti.Proiectat de arhitectul iranian Ustad Isa, Taj Mahal-ul a devenit "simbolul dragostei eterne". Cladirea "rasare" din peisajul roscat, asezata fiind pe o terasa de marmura alba care pune in evidenta uriasul dom si cele patru minarete. Ansamblul inchide in interior o gradina deosebit de frumoasa cu fantani arteziene iar aleea principala, care porneste de la intrarea impozanta, este strajuita de arbori ornamentali Constructia a devenit in curand timp “simbolul dragostei eterne”.Cladirea este amplasata pe o suprafata acoperita de marmura alba. In centru se alfa domul incadrat de patru minarete perfect egale. In interior se gaseste o gradina superba cu fantani arteziene. Aleea, sau intrarea principala este strajuita de arbusti ornamentali. Inauntru domului se alfa si mormantul imparatesei pe care sunt incrustate pietre pretioase. Mai tarziu langa sicriul imparatesei a fost pus si cel al imparatului care nu a trait sa vada visul implinit - constructia mareata promisa sotiei sale. Intrega cladire este imbodobita prin incrustari in marmura, dand forme din cele mai frumoase. In vremurile de demult, existau aici usi de argint, iar in interior era amplasat un grilaj de aur masiv si o textura de perle direct pe lespedea funerara. Acestea au fost furate.Cladirea este situata intr-un decor natural si comunica cu exteriorul printr-o poarta inalta si masiva, care este simbolul clar al intrarii in paradis. Aceasta era fabricata din argint masiv si nituita cu cuie de argint, insa, din cauza ca era foarte grea, s-a scufundat. A fost inlocuita cu una din alama, mult mai usoara. Potrivit legendei, sahul Iehan a intentionat sa construiasca pentru el insusi un monument similar, dar ca acesta ar fi urmat sa fie construit din marmura neagra pe malul celalalt al raului Jumma. Soarta, insa, i-a fost potrivnica: fiul sau, Aurangzeb, s-a autoproclamat rege in anul 1658 si l-a mentinut in captivitate in fortul de la Agra timp de noua ani, sub forma de arest la domiciliu. Tragedia survine aici: din interiorul fortului unde era inchis, fostul imparata mogul avea in departare privelistea si, totodata, perspectiva Taj Mahalului.Pentru conservarea monumentului, Curtea Suprema indiana a ordonat în urma cu zece ani închiderea sau mutarea turnatoriilor, caramidariilor si sticlariilor din apropierea Taj Mahal-ului, situat la Agra, în nordul tarii. Numai vehiculele electrice sunt autorizate în apropierea mormântului, iar calitatea aerului este masurata regulat.

scris de bejeus

Cele 7 minuni ale lumii moderne-Cetatea Petra


Cetatea Petra, orasul stanca, cum se mai numeste, este un important vestigiu din Iordania, construit in perioada Regatului nabateean. Sapat in piatra roz, complexul arheologic este situat intr-un canion adanc, iar accesul in oras se face printr-un splendid defileu colorat in 11 nuante naturale. Petra este genul de oras care de obicei exista doar în imaginatie. Sapat în piatra roz, Petra este cunoscut si sub denumirea de „Red Rose” si nu este înca descoperit în totalitate!!!! Numele orasului pierdut al Iordaniei vine de la grecescul “petra“, care inseamna roca. Cetatea a fost construita (in piatra) de nabateeni (trib de nomazi veniti din vestul Arabiei in jurul secolului al VI - lea i.e.n.) la poalele Muntelui Hor, strabatand un lung defileu. Acest defileu este numit de localnici Siq (”sageata“); este foarte ingust si foarte inalt, in unele locuri depasind 4 m inaltime. La capatul defileului se gaseste cea mai impresionanta si, in acelasi timp, cea mai cunoscuta ruina din Petra: Al Khazneh (Trezoreria). Cetatea Petra a fost mentionata chiar si Manuscrisele de la Marea Moarta, dar, sub numele antic “Rekem“.Petra a fost construita in jurul secolului VI i.c. pentru nabateoti, in timpul Imperiului Persan. Nabateotii erau beduini, care traiau din comertul in special cu tamaie, smirna si plante aromate. Important vestigiu din perioada nu mai putin misteriosului regat nabeteean, Petra se deschide lumii de azi printr-un culoar colorat in 11 nuante naturale, lung de o mila si stramt cat sa poata trece doua camile. Interiorul, sapat ca intr-un miez de nuca, releva un traseu arhitectural hieratic, etajat, din care nu lipsesc templele (cel cu fatada elenistica, inalta de 42 de metri, taiata direct in stanca, e banuit ca ar ascunde un tezaur faraonic), teatrul cu 4.000 de locuri, mormintele. Totul in piatra. Din anul 60 i.c. Petra a fost cucerita si anexata Imperiului Roman. Nabateotii au construit in Petra un sofisticat sistem hidraulic, cu tunele si camere de apa.Se spune ca nabateenii aduceau apa de la 50 de metri adancime, prin metode tehnice numai de ei stiute, si ca doar cutremurul de 8 grade din secolul IV d.Hr. i-a facut pe locuitori sa-l paraseasca, putin cate putin. S-a spus, de asemenea, despre Petra, ca reprezinta genul de oras care nu exista decat in imaginatie. Poate si de aceea a fost ales sa faca parte dintre cele sapte noi minuni ale lumii: pentru ca perfectiunea e doar imaginara. In anul 551 un un al doilea cutremur putermic a distrus aproape tot orasul si de atunci Petra nu a mai fost locuit niciodata. La 6 decembrie 1985 Cetatea Petra a fost declarata monument mondial de catre UNESCO iar in zilele noastre a fost declarat una din cele 7 minuni ale lumii moderne.
scris de bejeus